Într-un atelier la Asociaţia Povestaşii, le-am povestit celor mici cam cum era în copilăria părinţilor lor. Fără manuale şi date seci. I-am invitat să asculte, să se joace, să vadă, să răsfoiască şi să guste! O, da, mai ales să guste! Din dulciurile comuniste care au făcut istorie. Filip Iorga le-a povestit mai întâi despre cum se trăia pe atunci: cum erai Şoim al Patriei, cum dârdâiai de frig în casă, ce desene animate vedeai, la ce parade trebuia să mergi, ce jucării aveai şi ce reviste citeai. Eu le-am vorbit despre dulciurile copilăriei noastre şi am gustat împreună biscuiţi Eugenia, pufuleţi, bomboane CIP, glucoză, pufarine şi dropsuri cu cacao. Dulciurile s-au evaporat cât ai zice Mentosan! Mulţumim, Mega Image, pentru gusturile copilăriei! Anca Lungu (Prinţesa Polonic) le-a pregătit acadele delicioase din fructe învelite în ciocolată. Aşa au aflat copiii cât de mult tânjeam în comunism după banane şi portocale, care erau atât de greu de găsit.

Ştiţi ce a fost grozav? Deşi epoca asta pare la mii de ani lumină de copiii de azi, generaţia cu tablete e isteaţă şi atentă. Prinde din zbor, empatizează, îşi imaginează şi în final înţelege. Când nu ştiau, întrebau. Când aveau o idee vagă, încercau tot felul de răspunsuri. Aşa am ajuns împreună, în două ceasuri, să înţelegem un pic o epocă extrem de complicată. Prin obiecte, gusturi şi poveşti.

Filip le arată uniforma de Şoim al Patriei.

Anca începe să pregătească acadelele din fructe.

Filip le arată un reşou şi o lampă cu gaz.

Eu le povestesc despre dulciuri şi începem degustarea.

Acadelele pregătite de Anca dispar cât ai clipi!

Copiii se uită în sertarele secrete cu obiecte din anul naşterii părinţilor lor.

Oana Stancu povesteşte despre dulciurile ei preferate din copilărie.

Dacă fetele au vrut autografe, Filip s-a conformat şi le-a mai spus două, trei poveşti între timp.

Sursa fotografiilor: Liviu Dochiţa, Povestaşii